Juliana Schmemann – Bucuria de a sluji

  • Prefaţă: Jean-Claude Larchet
  • Data publicării: 2013
  • Număr pagini: 80
  • Format: 20×13 cm
  • ISBN: 978-606-92773-1-7
  • Comandă

Preoteasa Juliana Schmemann ne oferă o perspectivă relevantă asupra rolului femeii în Biserică în general şi al preotesei în special. E o mărturie actuală, clară şi profundă. Ne-a fost dăruită cu multă dragoste şi smerenie, la capătul unei vieţi trăite din plin, cu bucurie, respect şi recunoştinţă. O scriere valoroasă, printre puţinele de acest gen.

 „Indiferent dacă eşti soţie de preot sau doar participi activ la viaţa comunităţii bisericeşti din care faci parte, există două variante: fie ai îndeajuns respect de sine ca să-ţi dezvolţi personalitatea, fie vei deveni atât de vulnerabilă încât, fără să vrei, îţi vei suprima personalitatea ca răspuns la cerinţele vieţii în Biserică.” (Juliana Schmemann)

„Exprimând o viziune profund optimistă a acestei slujiri, subliniată clar prin titlul cărţii – Bucuria de a sluji –, preoteasa Juliana nu ocoleşte niciuna din dificultăţile pe care le presupune această misiune. Autoarea dă sfaturi înţelepte despre felul în care greutăţile slujirii pot fi abordate şi depăşite.” (Jean-Claude Larchet)

Preoteasa Juliana este soţia regretatului părinte de origine rusă Alexander Schmemann (1921-1983), profesor şi teolog, decan al Seminarului Sf. Vladimir” din New York şi administrator bisericesc implicat în naşterea Bisericii Ortodoxe din America.

Caracterizarea în trei cuvinte făcută părintelui Alexander – viaţă, bucurie şi recunoştinţă – este valabilă şi pentru doamna preoteasă. După moartea soţului ei, aceasta a continuat să transmită în jurul ei acelaşi duh de încredere, bucurie şi trăire permanentă în prezenţa lui Dumnezeu. A fost invitată la nenumărate întâlniri cu femei, mame şi preotese:

„Ceea ce îmi doresc e să vă transmit această bucurie profundă de a fi femeie – fără resentimente, fără comparaţii sau speculaţii inutile; să fiţi voi însevă şi să fiţi recunoscătoare pentru ceea ce sunteţi, pentru puterea voastră de a dărui, pentru această nesfârşită putere de a vă dărui.”

Deşi se adresează în primul rând preoteselor, mulţi alţi cititori vor găsi folos în această carte. Credincioşii îşi pot schimba perspectiva asupra preotului paroh şi asupra importanţei şi rolului preotesei, vor înţelege mai bine bucuriile familiei lor, dar şi greutăţile legate de slujirea pe care o au, vor vedea din alt unghi viaţa comunităţii parohiale şi vor ajunge, poate, să vadă diferit relaţia cu preotul lor şi soţia lui, dar şi cu ceilalţi membri ai comunităţii.”  (Jean-Claude Larchet)

Cuprins:

 Jean-Claude Larchet – Prefaţă la ediţia în limba română  /  5

Povestea mea – Prolog /  8

Începutul / 11

Întrebări despre mine, femeia care slujeşte în Biserică / 13

Soţul meu, preotul / 17

Copiii / 23

Soţ şi soţie – o familie în slujba Bisericii / 28

Libertatea / 33

Serviciu în afara parohiei / 41

Riscurile consilierii / 44

Văduvia / 47

Rolul preotesei şi al femeii în parohie / 49

Parohia / 53

Maternitatea / 55

Situaţii neprevăzute / 59

Unitatea parohiei / 62

Misionarismul / 67

Duhul Sfânt / 70

Calea către Împărăţie / 74

Impresii de lectură:

„Pe nerasuflate am citit cartea. M-a hranit si cu siguranta trebuie sa revin asupra ei si sa rumeg mai pe indelete asupra unora dintre sfaturi, fie pentru a intelege mai bine cum ar trebui sa ma port in unele situatii, fie pentru a avea mangaierea ca am actionat bine intr-o situatie tensionata, chiar daca ma invinovateam la acel moment de lipsa de tact sau rabdare.
Ma incurajeaza faptul ca ni se cere sa fim noi insene, sa fim libere (cu toata complexitatea indemnului), sa nu uitam sa fim femei si sotii, m-a incurajat perspectiva minunata asupra maternitatii extinse dincolo de nasterea de copii. Sunt cateva persoane in parohia noastra care au varsta sa imi fie bunici, dar care spun atunci cand lipsim un weekend ca au fost ca „fara tata si mama”. Nu o data m-au vazut si pe mine ca pe o mama, iar preoteasa Schmemann m-a facut sa inteleg mai bine cum este posibil sa fie asa.
 Inca o data remarc universalitatea limbajului femeii ortodoxe, fie ea preoteasa sau nu, si ma refer aici la faptul ca desi ei sunt originari din Rusia si au trait asa de mult in SUA, deci practic in doua lumi complet diferite, fiecare vorbulita ni se potriveste si noua, celor care traim in Romania. Pe cat de diferite si complexe sunt situatiile din parohii, pe atat de potrivita este abordarea dnei preotese, care evita sa intre in detalii, dar nu este nici atat de generala incat sa nu atinga puncte delicate.
 Este posibil ca dupa ce o recitesc, sa simt nevoia sa mai impartasesc ce simt.”
Preoteasa Cristina
***
„Nefiind un rețetar, cartea Iulianei Schmemann este mai degrabă o confesiune care ne face bine. O așteptam fără să știu că o aștept. Nu savant, dar măsurat, fără brizbizuri, tonic, scrisul autoarei are darul de a limpezi înțelesuri și rosturi cărora, altminteri, cu greu le-aș fi găsit un contur potrivit, cu toate că multora nu ne sunt străine nici experiențele, nici trăirile din spatele rândurilor neașteptat de viguroase – dar nelipsite de o foarte fină tandrețe – ce ne sunt încredințate spre lectură și bun folos. Cine se așteaptă să găsească în cele 76 de pagini un fel de breviar plicticos ce înșiră cu morgă didactică reguli de comportament standard, rețete de „supraviețuire” destinate preoteselor, va fi izbit de suflul irezisibil de libertate care animă mărturisirea și povața scriitoarei. Descoperi imediat că ai de-a face cu o înțelepciune de matericon diortosită contemporan; un duh de veche predanie în veșmânt la zi. De aceea primești toate fără să simți vreo inadecvare, fără ca vreo împotrivire să te cerceteze în adânc. Ești ca în fața unui duhovnic în care ai încredere. Și ar mai fi ceva: Iuliana Schmemann, maica preoteasă Iuliana, pune mărturie simplu, dar ferm, că nu feminismul contemporan, ci Bunavestire poate spune ceva esențial, nobil, mântuitor, despre femeie.
Ai nevoie din când în când să te remontezi, să te încarci tocmai pentru că nu puține sunt împrejurările care te demobilizează, te secătuiesc, îți contrazic ceea ce părea până atunci de necontrazis. O carte ca aceasta îți poate readuce pofta de a reîncepe lupta, de a găsi și re-găsi „bucuria de a sluji”. ”
Preoteasa Maria
Anunțuri

Un răspuns la Juliana Schmemann – Bucuria de a sluji

  1. Pingback: Maternitatea – un talant al fiecărei femei | Femeia Ortodoxa

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s